AcasaBebe-strumfCalendarFAQCautareGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 De cand incepem sa citim povesti copilului?

In jos 
Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul
AutorMesaj
mihaelamicu
Graviduta
Graviduta
avatar

Mesaje : 53
Data de inscriere : 10/05/2010

MesajSubiect: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Joi Iun 10, 2010 12:35 pm

Eu ii citesc bebelinei povesti de cand era in burta

Mai citesc si acum...dar momentan nu are rabdare sa afle finalul...Smile


Ultima editare efectuata de catre Bebe-strumf in Vin Iun 11, 2010 8:39 am, editata de 1 ori (Motiv : Titlul nu era foarte potrivit)
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Brunetik
Mami maricel
Mami maricel
avatar

Mesaje : 765
Data de inscriere : 03/05/2010
Localizare : Prahova

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Joi Iun 10, 2010 4:15 pm

noi nu citim povesti, k nu are rabdare sa asculte
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
lica.irina
Mami scolar
Mami scolar


Mesaje : 1406
Data de inscriere : 28/05/2010

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Joi Iun 10, 2010 11:20 pm

eu nu-i citesc povesti deocamdata, dar daca ii zic ''Tata-l nostru'' in soapt, ar sta asa si ar asculta la nesfarsit.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Vin Iun 11, 2010 7:57 pm

Cei trei purcelusi

Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul.

Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne, i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.

Noaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare si flamind. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate partile, iar purcelusul, profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus.

A doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus.

Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a darimat. Lupul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot degeaba, casuta a continuat sa ramina neclintita. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat, lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazind ca nu au nici o scapare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa.

Cind lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cind a ajuns jos, a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Lupul, urlind de durere, a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai intors niciodata.

Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o alta casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
elena_florescu
Mami maricel
Mami maricel
avatar

Zodiac : Leu Mesaje : 1053
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 37
Localizare : Navodari,Constanta

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Vin Iun 11, 2010 9:54 pm

ce frumos!si eu ii povestesc ca nu are rabdare sa ii citesc!multumim nico de povevste!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
andreeabacau
Graviduta
Graviduta


Zodiac : Rac Mesaje : 57
Data de inscriere : 12/06/2010
Varsta : 28
Localizare : bacau

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Sam Iun 12, 2010 12:16 pm

eu ador povestile,copii nu prea au rabdare pana la capat
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Sam Iun 12, 2010 1:49 pm

Pacala

Un negustor, umbland prin mai multe sate si orase, ca sa cumpere grau, papusoi si altele, intr-o zi ajunse la un pod si cand era sa treaca vazu un om care se odihnea acolo: acesta era Pacala.
Negustorul, voind sa afle ceva de la el, ca orice negustor, se apropie de dansul si-l intreba: - De unde esti, mai crestine ? - Ia din sat de la noi, raspunse Pacala.
- Din care sat de la voi ? - Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, aratand negustorului cu mana spre un deal.
- Bine, dar ce sat e acela ? Eu nu-l stiu.
- Ei! cum sa nu-l stii; e satul nostru, si eu de acolo vin.
- Nu asa, mai prostule.
Eu te-ntreb: acel sat pe a cui mosie este si cum ii botezat ? - Doamne! da' nu stii ca mosiile sunt boieresti si asta-i a cuconului nostru, ce sede la Bucuresti ? Iar satu-l boteaza popa intr-o caldarusa cu apa, cum ii scrie lui in carti.
Negustorul, privindu-l lung, zise in sine: Ma!... aista-i chiar Pacala.
- Dar cum te cheama pe tine ? - Iaca!... ce ma intreaba.
Ma cheama ca pe oricare: vina-ncoace, ori vin-aici! Negustorul incepu a-si face cruce ca de naiba si iar il intreba: - Dar cu chemarea impreuna cum te mai striga ? - Iaca asa: vino! u! ma! raspunse Pacala.
Negustorul incepu atunci a rade si zise: ce prost! Apoi il mai intreba: - Dar ce bucate se fac acolo la voi ? - Mai mult terciu cu mamaliga mancam, zise Pacala.
- Intelege-ma, prostule! Nu te intreb de bucate ferte.
- D-apoi de care bucate ma-ntrebi ? - Te-ntreb daca s-au facut la voi grau, orz si altele.
- Da, s-au facut pana la brau, raspunse Pacala.
- Nu te-ntreb de inaltime, ca doar n-am nevoie de paie pentru boi, ci as voi sa stiu ce feliu este la voi grauntele orzului.
- Sa-ti spun, daca nu stii, zise Pacala.
Grauntele orzului este lungaret, imbracat c-o coaja cam galbie si c-o tapa in varf.
- Bine, stiu de astea; dar spune-mi ce fel se vinde, ca as voi sa cumpar si eu.
- De! nu stii dumnia-ta ce fel ? Unul da graul ori orzul, si altul ii da bani: galbeni, napoleoni ori altaceva.
- Nu ma-ntelesesi nici asta; eu te-ntreb: cum se da ? - Bre!... Nici asta n-o stii.
Sa-ti spun eu: iei banita ori dimerlia si pui in ea pan-o umpli cu varf, apoi cu coada lopetii o razi s-o torni in sac, pe urma iarasi o umpli si tot asemine faci.
- Eu nu te-ntreb asta, om fara cap ce esti! - Dar ce fel ma-ntrebi ? zise Pacala.
- Cu ce pret se vinde chila ori banita; cati lei ? - Asa cum te-nvoiesti; si cati lei dai atata iei.
Negustorul, suparat, il mai intreba: - Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat ? - U! hu!... este badea Musat, badea Stan, Neagu, Voicu, Florea, Soare, badea Bran, Coman si altii.
- Ho! ma, destul! Dar cine este mai mare decat toti la voi in sat ? - Cine-i mai mare ? Badea Chitu; el este mai nalt decat toti; e atat de lung, incat mai n-ajungi cu mana la umarul sau.
- Bre!... proasta lighioaie mai esti! Nu te-ntreb asa.
- Dar cum ? zise Pacala.
- Eu iti zic: pe cine ascultati voi aici in sat ? - I! ha! auzi vorba! Ascultam pe lautarul mos Bran; cand incepe sa cante, tot satul sta cu ochii si urechile tinta la el.
- Nu zic asa, mai nataraule! Raspunde-mi odata cum te-ntreb.
- Ei, cum ? - Eu te-ntreb de cine aveti frica aici in sat mai mult.
- Valeu, maica! Ia, de buhaiul lui mos popa, mare frica mai avem, mamulica.
Cand vine sara de la pascut, fugim de el care incotro apucam; ca atat e de infricosat, de gandesti ca e turbat; cand incepe sa mugeasca, sparie chiar si copiii din sat.
- Ma!... da'! ce namila de om esti tu ? Nu cumva esti vrun duh rau, frate cu Meaza-noapte sau cu Spaima-padurei ? - Ei, Doamne! De ce ma-ntrebi, cand ma privesti ? Ce ? Nu ma vezi ca-s om ca si dumniata: cu cap, cu ochi, gura, nas, mani si cu picioare, ma misc si ma uit ca toti.
- Asa te vad si eu, dar ai minte si simtire abia ca un dobitoc.
Ia spune-mi, zau: aveti butnari sau dogari in sat la voi ? - Avem.
- Na cinci bani, si du-te sa-ti puie doagele ce-ti lipsesc.
Prostia din nascare, leac in lume nu mai are; ea este o uricioasa boala, ce nu se vindeca in scoale, ba nici in spitale.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
lica.irina
Mami scolar
Mami scolar


Mesaje : 1406
Data de inscriere : 28/05/2010

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Lun Iun 14, 2010 11:00 pm

eu am cateva CD-uri cu povesti. ii voi pune sa le asculte sa vedem daca ii plac.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 15, 2010 6:57 am

si aici nu pui povesti?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
rekaalina
Graviduta
Graviduta


Zodiac : Varsator Mesaje : 56
Data de inscriere : 09/04/2010
Varsta : 37
Localizare : BACAU

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 15, 2010 12:21 pm

eu am inceput din burtica
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 15, 2010 2:15 pm

si ce povesti spune ai?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
lica.irina
Mami scolar
Mami scolar


Mesaje : 1406
Data de inscriere : 28/05/2010

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 15, 2010 2:17 pm

nu prea am rabdare sa povestesc eu, nico. de aceea mai bine ii pun un CD sa asculte.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 15, 2010 2:39 pm

si ce povesti asculta irina
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
lica.irina
Mami scolar
Mami scolar


Mesaje : 1406
Data de inscriere : 28/05/2010

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 15, 2010 10:17 pm

deocamdata nu i-am pus, dar am mai multe.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mier Iun 16, 2010 7:19 am

noi ne placea cei 3 purcelusi
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cristina979
Mami inepator
Mami  inepator
avatar

Zodiac : Gemeni Mesaje : 254
Data de inscriere : 25/06/2010
Varsta : 36
Localizare : jud. Botosani

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Dum Iun 27, 2010 10:28 am

Nu am copii, dar cand o sa am o sa incep sa le spun de mici povesti. Cred ca este important sa vorbim cat mai mult cu copilul pentru a-i dezvolta vocabularul, deci trebuie alese povesti care sa nu fie prea complicate din acest punct de vedere si sa fie educative. De cand tin minte, tatal meu imi spunea povesti inainte de culcare. Mie si acum imi plac povestile, inca mai citesc, dar mai ales ascult, am in format audio si sunt ideale mai ales pentru parinti care nu au timp, rabdare sau talent (voce, ritm etc) pentru asa ceva.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Lun Iun 28, 2010 7:05 am

asa este cris
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cristina979
Mami inepator
Mami  inepator
avatar

Zodiac : Gemeni Mesaje : 254
Data de inscriere : 25/06/2010
Varsta : 36
Localizare : jud. Botosani

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Lun Iun 28, 2010 8:31 am

Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu




A fost odata un Leu care domnea peste o padure mare.
Leul era mare si fioros, si toate celelalte animale se temeau de el. In fiecare dimineata ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. Apoi trebuiau sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun.
Intr-o dimineata Broscuta s-a trezit foarte tarziu. "Vai de mine," isi spuse ea. "Nu am nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Ce ma fac?"
Broscuta s-a gandit si s-a gandit. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului. Dar daca se ducea fara mancare, el ar fi inghitit-o pe ea in loc.
Intr-un final i-a venit o idee. "Stiu," si-a zis ea. "Il voi pacali pe domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". Si hop, hop, hop a plecat spre grota Leului.
Leul statea la intrare si astepta. "Ai intarziat, Broscuto," a racnit el. "Si unde-mi este mancarea?"
"Vai, domnule Leu, un lucru teribil mi s-a intimplat," a spus Broscuta. "Cind am plecat dimineata de la balta, un alt leu a sarit la mine si mi-a luat mancarea pe care ti-o aduceam."
"Cum?" a racnit Leul. "Un alt leu in padure?"
"Oh, da," a spus Broscuta. "Are ochii mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai."
Leul a sarit in picioare. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta," i-a ordonat el. "Am sa gasesc acel leu si am sa-l alung!"
Si hop, hop, hop inapoi spre balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei.
Cand au ajuns, Broscuta s-a prefacut ca se uita in toate partile. "Nu vad acel leu niciunde," a zis ea. "Probabil se ascunde pe fundul baltii."
Leul s-a uitat jos in apa. Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el, care il privea. Avea ochii mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui.
Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa, dar el nu stia de asta. A sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul baltii!
Ah, cat de prost s-a simtit Leul. "Nu este nici un alt leu in balta!" a strigat el. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede.
Broscuta era tare multumita de isprava ei. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare pe buze, s-a dus hop, hop, hop mai departe sa le povesteasca si celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai linistite.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
anuta22
Mami scolar
Mami scolar
avatar

Zodiac : Gemeni Mesaje : 1889
Data de inscriere : 22/02/2010
Varsta : 30
Localizare : onesti/bacau

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Lun Iun 28, 2010 9:07 am

Foarte frumoasa poveste cristina,si eu ii citesc seara povesteti fetieti.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 29, 2010 8:32 am

asa sa faci anuta
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
anuta22
Mami scolar
Mami scolar
avatar

Zodiac : Gemeni Mesaje : 1889
Data de inscriere : 22/02/2010
Varsta : 30
Localizare : onesti/bacau

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 29, 2010 11:15 am

eu incerc dar ei nui prea place.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 29, 2010 11:54 am

Pestisorul de aur

A fot o data ca niciodata un pescar batran, care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat, iar batranul, slabit de povara anilor, abia isi mai ducea zilele. Nu mai iesea pe mare, la pescuit, de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche, legata de o radacina uscativa de pe tarm, de unde isi arunca in apa undita. Prindea doar pestisori mai mici, cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea.


Nevasta lui era o femeie tare rea, infumurata si certareata, mereu nemultumita. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Intr-o buna zi, pescarul isi arunca undita in apa, nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata, insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic, din cale afara de frumos si de stralucitor. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur.

Pestisorul, cu glas de om, ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Pescarul era un om milostiv, insa era teama de gura spurcata a nevestei, gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. In cele din urma, cruta viata bietei fiinte, hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Pestisorul, drept rasplata, ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Insa batranelul, trecut prin atatea necazuri, nu mai credea in minuni. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu.

Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala, nevasta il dojeni aspru. Pentru a o imbuna, ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte, ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pret de cateva clipe, nevasta lui se arata neincrezatoare; isi spuse ca are un papa-lapte de barbat, mult prea milostiv. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Dar, sireata cum era, se hotara sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta.

Pescarul porni inspre mare si, cam sovaielnic, il striga pe pestisor. Acesta nu intarzie sa se arate, iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Ii ceru o covata mai mare, in locul celei vechi, ponosite. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea, pescarul porni agale spre casa. Cand ajunse aici, spre mirarea lui, vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa, cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas, clatinandu-si capul in semn de uimire. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei.

Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns, isi trimise din nou barbatul la malul marii, pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. De asta-data, femeia vroia o casa frumoasa si impodobita, pe locul celei darapanate. Zbiera cat o tinea gura, fugarindu-l pe bietul pescar. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Om cinstit, cumpatat si modest, ii era rusine de lacomia sotiei sale. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Isi ascunse rusinea, isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor, cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita, iar la intoarcere va gasi o casa noua, incapatoare, din care nu va lipsi nimic.

Pescarul merse inspre casa, cu capul plecat. Spre mirarea lui, in locul bordeiului darapanat, se afla o casa mare, nou-nouta, dar nevasta lui statea in prag, tot mohorata, scrasnind din dinti de nemultumire. “Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume”, asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Urma sa i se-indeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa, nu-i veni sa-si creada ochilor. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Cand isi vazu barbatul la poarta, ii adresa niste vorbe dispretuitoare, izvorate din inima ei haina, de piatra. Il goni de la palat, strigandu-i ca este un biet muritor, impovarat de ani, si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei.

Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii, iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri, stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totusi, pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el, de trufia nevestei sale, facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Pe el il izgonise din palat, intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. Avea o ultima rugaminte, pornita din suflet. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite, iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei, in care sa domneasca pacea si impacarea.

Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor, astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Nu mai era nici urma de palat, de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. Disparuse si mantia imparateasca, purpurie. Cand vazu vechea lor casuta, cu peretii scorojiti, se simti cu sufletul impacat; inauntru isi gasi nevasta, nestatornica si nemultumita, cum era si mai inainte. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii, asa cum fusesera obisnuiti. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit, dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Duceau o viata grea, plina de griji, dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise, desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cristina979
Mami inepator
Mami  inepator
avatar

Zodiac : Gemeni Mesaje : 254
Data de inscriere : 25/06/2010
Varsta : 36
Localizare : jud. Botosani

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 29, 2010 2:54 pm

Mie imi plac povestile chinezesti, dar sunt mai degraba pentru adulti decat pentru copii.
Lectura placuta!

DUHUL SCORPIONULUI (basm chinezesc)



Cu mult timp înainte, când orezul se măcina aproape zilnic cu piatra de moară, trăia un tânăr însurăţel. Lângă casa lui locuia vărul său care avea doi copii. într-o zi, flăcăul a ajutat-o pe tânăra-i nevastă să ducă orezul la moară, apoi a plecat pe deal să taie iarbă. După o bucată de timp, răzbindu-l foamea şi setea, s-a întors. Apropiindu-se de moară, s-a mirat văzând că măgăruşul mai învârtea roata şi peste tot era atâta linişte. Bruma de grăunţe trebuia să fie măcinată de mult, de acum trebuia să fie şi masa gata. Când a ajuns mai aproape a văzut cum coşul era tot acolo unde-l aruncase, iar grăunţele se făcuseră pulbere. Roata tot se mai învârtea, dar nici umbră de nevastă. Să fi zis că a plecat la mamă-sa, nu s-ar fi putut să plece fără să-i spună şi lui; să fi zis că a fugit, n-avea de ce: de când se luaseră nu se certaseră niciodată. De ce se gândea, de aia era mai nedumerit. S-a apucat şi a deshămat măgarul, a strâns făina, a plecat acasă, dar nici acasă n-a dat de nevastă. Se mâhnise aşa de tare că nu mai avea poftă nici de mâncare, nici de băutură. A început să întrebe în stânga şi în dreapta, dar nimeni nu-i văzuse nevasta. S-a întors iarăşi la moară, a intrat înăuntru, a ridicat piatra şi a văzut dedesubt o crăpătură din care a ieşit un scorpion negru de parcă era dat cu lac, cu un ac mai mare decât un ci. Atunci a înţeles că acel scorpion îi ucisese nevasta.
În acea clipă, scorpionul s-a repezit la el, dar băiatul, sprinten, s-a ferit în grabă. A alergat, a luat secera pe care o lăsase lângă moară şi a lovit cu ea în burta scorpionu¬lui, tăindu-i acul. Când să mai lovească o dată, scorpionul s-a prefăcut într-un nor negru care s-a ridicat în văzduh. Din mijlocul norului s-a auzit un glas:
- Băiete, băiete, peste trei ani să te pregăteşti că-ţi voi lua viaţa. înfuriat, băiatul a zvârlit secera după nor, dar norul a început să se rotească spre miazănoapte-apus. Uitându-se în jos, a văzut în piatra de moară o gaură adâncă şi întunecată unde erau îngrămădite lucrurile nevestei lui.
De atunci, băiatul ducea o viaţă singuratică. Când se întorcea de la muncă nu mai găsea masa pusă şi lampa aprinsă, nu mai avea cu cine schimba o vorbă. Ascuţise secera ca briciul şi o purta totdeauna cu el. Aşa a trecut mai bine de o jumătate de an, până ce, într-o zi, când se întorcea de pe deal, a văzut o fecioară care stătea pe o piatră la marginea drumului şi vărsa lacrimi amare bocindu-şi mama şi tata. Băiatul s-a apropiat de fată şi a întrebat-o:
- E târziu, de ce stai aici şi plângi? Plângând în continuare, fată i-a răspuns:
- Frăţioare, vezi-ţi de drum, sunt o biată orfană, am rămas şi fără mamă şi fără tată şi nu mai are nici un rost să trăiesc. Şi a început din nou să plângă.
Băiatul şi-a simţit şi el ochii umezi. S-a uitat în jur, dar nu se vedea nimeni. Afară se întunecase, lumea în sat dormea. Îşi frământa mintea ce să facă cu fata. Luându-şi inima în dinţi, i-a spus:
- Nu mai plânge, hai acasă la mine!
Fata şi-a şters lacrimile şi a plecat cu el.
Ajungând acasă, băiatul s-a gândit că dacă va găzdui fata îi vor ieşi tot felul de vorbe. S-a dus alături, la vărul său, să se sfătuiască. Nevasta acestuia nu se culcase încă şi tocmai se căznea să croiască nişte boneţele pentru cei doi copii ai săi, dar oricum măsura, tot nu ieşeau două boneţele dintr-un peticuţ de material. Băiatul le-a povestit cum a găsit fata pe drum şi cum a adus-o acasă. Apoi a zis:
- Vere, dacă vrei, vino la mine să dormim împreună şi trimit fata aici să doarmă cu nevasta ta.
Zis şi făcut. Băiatul a luat fata şi a dus-o acasă la vărul său. Copiii adormiseră, dar femeia tot se chinuia cu măsuratul. Văzând că băiatul îi zice acesteia verişoară, a început şi ea: verişoară-n sus, verişoară-n jos, parcă se cunoşteau de când lumea.
După ce au plecat cei doi, fata a zis:
- Verişoară, dacă nu te superi, dă-mi să-ţi fac eu boneţelele.
A luat foarfecă şi din două tăieturi le-a croit, apoi le-a cusut. A mai brodat pe ele câte un bujor. Verişoară nu mai putea de bucurie uitându-se la ele. În sinea ei se gândea: „Fata asta e frumoasă, e harnică, e pricepută, noroc de cine o va lua de nevastă".
A întrebat-o pe fată:
- Cum ţi se pare vărul meu? Dacă ar fi după mine, aş zice că vă potriviţi. Tu nu mai ai pe nimeni pe lume, lui văru-meu i-a murit nevasta.
Fata a lăsat capul în jos şi a îngăimat:
- Mi-e teamă că vărul dumitale nu mă vrea! Verişoara, bucuroasă că fata nu e împotrivă, a luat-o de mână şi i-a zis:
- Fii liniştită, vorbesc eu cu el.
A doua zi, cum s-a luminat, verişoară s-a dus la băiat şi i-a zis:
- Vere, ţi-am găsit o nevastă cum nu se poate mai bună!
Bănuind despre ce e vorba, băiatul a întrebat-o:
- Despre ce nevastă vorbeşti?
Verişoară îi tot dădea înainte cu laudele. Bărbatu-său, fire care nu se aprindea atât de uşor, a încruntat sprâncenele şi a zis:
- Dar nu ştim nici de unde vine, nici ce-i cu ea. Să te însori cu o fată găsită pe drum?
Nevastă-sa nu s-a lăsat:
- Ce nevoie are de toate astea? Se vede cât de colo că e o femeie bună şi vărul nostru are nevoie de o nevastă care să-i facă de mâncare şi să-i coase hainele. Tu habar nu ai cât de greu e să trăieşti singur .
Bărbatu-său n-a mai avut ce zice, iar băiatul s-a supus.
Băiatul s-a însurat cu fata şi o duceau foarte bine. Fata era potolită la vorbă şi tare harnică. Băiatul era mulţumit şi toată lumea-i vorbea numai de bine. După vechiul obicei, băiatul îşi ascuţea mereu secera şi ziua o purta cu el, iar noaptea dormea cu ea sub pernă. Nu se ştie din ce motive, nevasta, cum vedea secera, se schimba la faţă. într-o zi a început să plângă în faţa lui bărbatu-său. Acesta, crezând că-şi plânge iarăşi părinţii, s-a apropiat de ea s-o mângâie, dar fata l-a îmbrâncit. Băiatul n-a ştiut ce să creadă. Fata s-a oprit din plâns, şi-a şters lacrimile şi şi-a văzut mai departe de treabă. În aceeaşi seară, înainte de culcare, nevasta a zis:
- Cum să nu fiu supărată, sunt nevasta ta, dar te porţi cu mine ca şi cu o străină.
Băiatul nu se dumerea despre ce e vorba şi a întrebat-o:
- De ce crezi treaba asta? Oftând, fata a zis:
- Dacă nu vezi în mine o străină, de ce nu te desparţi de secera asta nici ziua, nici noaptea?
Băiatul i-a răspuns:
- Port secera spre a mă apăra de Duhul Scorpionului.
Fata a izbucnit în râs:
- Dar viteaz mai eşti! Despre ce duh tot vorbeşti?
Şi chiar dacă ar fi aşa, crezi că se sperie Duhul Scorpionului de secera ta? Vezi-ţi de treabă, bărbate, cu nălucile tale!
De atunci, băiatul n-a mai purtat cu el secera, iar nevastă-sa n-a mai plâns. Şi au trecut câteva luni fericite şi liniştite. Într-una din zile, mieroasă, nevasta i-a spus:
- Bărbate, înainte de moarte, părinţii au mai lăsat unele lucruri. Pe cât văd, anul acesta nu ne va fi de ajuns orezul. Mă duc să vând lucrurile alea şi să mai cumpărăm măcar un mu* [*A paisprezecea parte dintr-un hectar] de pământ. A strâns prin casă şi a plecat.
In ziua aceea, văru-său se dusese să culeagă vreascuri. Tocmai se căţărase într-un copac înalt şi tăie nişte uscături. Aruncându-şi ochii în jos, a văzut femeia cum alerga şi apoi s-a strecurat în mare grabă într-o peşteră. Părându-i-se ciudat, vărul a rămas cu ochii la peşteră. A aşteptat, a aşteptat, dar femeia n-a mai ieşit. A coborât din copac şi tiptil, tiptil, s-a apropiat de peşteră. Printr-o crăpătură s-a uitat înăuntru. S-a speriat aşa de rău de ce-a văzut că i s-a ridicat părul în cap. In peşteră se afla un scorpion uriaş, lângă care era o piele verde ca veninul. De frică n-a mai apucat să strângă vreascurile pe care le tăiase, a fugit acasă şi i-a spus lui văru-său tot ce a văzut.
Acesta a luat din nou secera şi a început s-o ascută. A doua zi s-a întors şi nevasta. A dat banii bărbatului, zicându-i:
- Ai grijă ce faci cu banii, nu-i cheltui într-o singură zi. Tot ce mai aveam acolo am vândut, dar n-am adus decât o parte din bani. Ce-a mai rămas, am să iau la anul. Apoi s-a apucat zorită de treabă.
Văzând toate acestea, băiatul şi-a zis:
- Uite ce nevastă bună am! De unde până unde să fie ea Duhul Scorpionului? Şi a pus secera bine.
După câtva timp i-a spus lui văru-său:
- Vere, poate că n-ai văzut bine atunci.
A mai trecut o bucată de. timp. Văru-său îi purta mereu de grijă, dar nevastă-sa nu credea nimic:
- Dacă ar fi Duhul Scorpionului, aşa cum spui tu, n-ar mai trăi cu el de atâta timp.
Bărbatu-său n-avea chef să se certe cu ea şi doar dădea din cap. După puţin timp, şi-a adus aminte că scorpionul îşi schimbă pielea la un an o dată.
În anul următor, el a început să se ducă mai des după vreascuri şi de câte ori se ducea dădea târcoale în jurul peşterii, până când, într-o zi, când s-a uitat prin crăpătură, iarăşi a dat de scorpionul cel verde şi alături de el se afla o altă piele. A rupt-o la fugă spre casă, l-a luat de mână pe văru-său şi l-a dus la peşteră. Se lăsase întunericul, tot muntele era scufundat în beznă, doar în peşteră licărea o lumină. S-a uitat prin crăpătură şi a văzut că acea lumină erau ochii scorpionului care luceau ca nişte bulgări de foc. Pe burta scorpionului crescuse un alt ac, dar nu atât de mare cât cel pe care-l tăiase. A luat un bolovan şi a vrut să-l arunce în scorpion, dar în peşteră s-a făcut întuneric şi n-a mai văzut nimic.
Când s-a întors acasă, nevasta deja venise şi i-a dat iarăşi o legătură de bani, veselă şi zâmbitoare, mai mieroasă ca oricând. Văzând acestea, băiatul a lăsat iarăşi secera.
Zilele treceau una după alta. Văru-său pândea tot timpul. Într-o zi l-a chemat pe băiat la el acasă să se sfătuiască. A luat o furcă de fier, au înroşit-o în foc şi văru-său l-a trimis să omoare scorpionul. Dar văzându-şi nevasta dormind, băiatului i s-au înmuiat mâinile. Tocmai atunci, aceasta s-a trezit şi, dând cu ochii de furca înroşită în mâinile bărbatului, a sărit în sus, s-a rostogolit o dată şi s-a prefăcut în scorpion. Ochii ca doi bulgări de foc au început să strălucească. Băiatului i-a trecut slăbiciunea şi s-a repezit la scorpion, vârând furca în el.
Atunci scorpionul a zis:
- Mai trebuia să-mi schimb pielea o singură dată şi-mi creştea la loc acul cel veninos. Mai aveam numai un an şi te omoram. Şi şi-a dat duhul.



Lupul schimba parul, dar naravul ba.
Aparentele inseala.
Si alte asemenea concluzii
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
nicoletadina
Mami Ingeras
Mami Ingeras


Zodiac : Pesti Mesaje : 3162
Data de inscriere : 08/03/2010
Varsta : 46
Localizare : bucuresti

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mar Iun 29, 2010 5:29 pm

super. dar ma cam deranjeaza scrisul
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Cristina979
Mami inepator
Mami  inepator
avatar

Zodiac : Gemeni Mesaje : 254
Data de inscriere : 25/06/2010
Varsta : 36
Localizare : jud. Botosani

MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   Mier Iun 30, 2010 1:50 pm

Are caractere romanesti, dar cand am postat-o arata normal
acum vad si eu ca sunt transformate in linii
imi pare rau
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: De cand incepem sa citim povesti copilului?   

Sus In jos
 
De cand incepem sa citim povesti copilului?
Sus 
Pagina 1 din 2Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Bebe-strumf :: Divertisment :: Povesti-
Mergi direct la: